Ce face banu’ din om

Gata cu obiectivele financiare pe anul in curs. Gata cu orice alte obiective. Cu sau fara criza, oamenii sunt epuizati. Vor doar ca acest an sa se termine, ei sa se relaxeze, iar anul urmator sa fie mai bun, mai placut.
 
Aud de la tot mai multi oameni ca au obosit: sa-si convinga partenera ca le pasa, sa-si convinga sefii sau colegii ca lucrurile pot fi facute si altfel, sa faca mica afacere sa mearga si, in general, sa castige bani. Bani care oricum dispar la fel de repede pe cat au aparut. Sunt oameni care imi spun ca nu mai pot si, mai departe, pentru ca sunt in fata unui psiholog si se simt datori sa fie sinceri, spun ca de fapt nu e vorba ca nu mai pot, ci ca nu mai vor. S-au saturat sa se straduiasca, s-au saturat sa faca ce trebuie sau ce asteapta ceilalti de la ei.

E oboseala sfarsitului de an si poate oboseala ultimilor ani.  Pentru foarte multi, anul acesta, la fel ca si anul trecut si cel de dinainte, au insemnat  o atentie concentrata si un efort continuu pentru obtinerea unei pozitii profesionale si financiare mai bune. Acest lucru a dus la exasperare in randul angajatorilor, pentru ca nu mai stiau cum sa-si pastreze oamenii ce plecau la concurenta pentru un salariu putin mai mare. Cineva care face o revista on-line mi-a spus, la un moment dat, ca articolele ce apar nu sunt semnate pentru ca oamenii care le scriu sa nu inceapa sa fie „vanati” si atrasi de altii.

Pe langa exasperarea angajatorului, a aparut si oboseala, de acum cronica, a angajatului mereu in miscare.

Sfarsitul de an, in general,  ingheata miscarile oamenilor pe piata muncii. De data aceasta efectul este si mai puternic din cauza crizei financiare. Oamenii se straduiesc acum sa inghete ceea ce au, sa conserve statutul financiar si profesional in asteptarea unor vremuri cand se pot gandi din nou la dezvoltare.

Banii sunt obositori

Pe scurt: cand nu-i ai, te obosesti sa-i faci sau macar sa te gandesti cum sa-i faci, iar cand ii ai, te obosesti sa-i cheltuiesti inteligent, sa-i multumesti pe toti fara sa falimentezi si sa faci mai multi bani, pentru ca orice ai face nu-ti ajung. Toata aceasta zbatere duce la epuizare fizica si psihica. Cele mai multe persoane nu constientizeaza ca se afla intr-o astfel de stare. Daca se simt obosite, isi propun sa mai reziste putin.

Adesea, efectele se observa dupa mult timp si, de cele mai multe ori, cei care le vad sunt cei din preajma persoanei.

Cel care traieste starea de epuizare nu se mai poate detasa, nu se poate analiza obiectiv si nu poate compara starea psihica pe care o are cu cea pe care o avea cu un an sau mai multi in urma. Uneori, epuizarea psihica duce la afectarea sanatatii. In plan psihic pot aparea stari de hiperactivitate sau, dimpotriva, de depresie sau stari de anxietate ce pot culmina cu atacuri de panica. In plan fizic, de regula, cedeaza organul inferior (un organ mai slab din punct de vedere genetic): poate fi vorba de inima, ficat, plamani sau poate fi aparatul digestiv etc.

Insomnia

Problemele legate de somn au o mare legatura cu starea de epuizare. Poate fi vorba de insomnie, de cosmaruri sau de diverse activitati in timpul somnului, cum ar fi plecarea din pat, mancatul etc. Astfel de probleme pot fi cauzate de stres, oboseala sau dereglari functionale. In acelasi timp, modificari ale somnului agraveaza starea de oboseala.

Primele masuri ce trebuiesc luate vizeaza reglarea programului de somn. Asta ar insemna culcatul si trezitul in fiecare zi la aceleasi ore, pentru a se crea o rutina.

De asemenea, e nevoie sa se schimbe ritualul de culcare. Daca persoana care are probleme legate de somn obisnuieste sa lucreze la calculator, sa raspunda la e-mailuri pana tarziu, trebuie sa schimbe aceste obiceiuri.

Pe de o parte, e bine sa apeleze la metode care au efect de relaxare: plimbare, baie, lectura usoara, iar pe de alta parte, poate practica si o relaxare a gandurilor.
Persoana isi poate face la finalul zilei un bilant pozitiv, un bilant cu lucrurile pe care a reusit sa le faca. Desigur, vor fi si lucruri pe care nu a reusit sa le faca, dar la acestea nu trebuie sa se gandeasca, la fel cum nu trebuie sa se gandeasca in detaliu si exact inainte de culcare la ce are de facut a doua zi.

Daca nu respecta acest obicei, va avea probabil inca o noapte plina de vise obositoare sau cosmaruri. Toti oamenii viseaza, dar cei care isi amintesc visele in mod constant si sunt chinuiti de cosmaruri sunt cei care incearca in permanenta sa rezolve probleme, sa gaseasca solutii. Pentru ca nu reusesc in timpul zilei sau nu au curajul sa le abordeze, le duc in perioada somnului si zbaterea lor se transforma in cosmar.

Cand aceste metode nu dau rezultate, se poate apela la sedinte de psihoterapie sau chiar la tratamente medicamentoase de scurta durata, recomandate de medic. E important ca un astfel de tratament sa fie supravegheat de medic si sa nu fie prelungit din initiativa pacientului, pentru ca poate avea efecte nedorite.

Uneori, oamenii resimt aceste simptome, dar nu intotdeauna ele sunt semne ale oboselii cronice, ci a altor conditii: o boala activa, tulburari psihice, abuz de alcool sau droguri, obezitate severa.

Sfarsitul de an e momentul cand fiecare se simte epuizat si stie ca se va odihni o saptamana, sau doua, sau poate o luna. Lucrurile nu stau tocmai asa.

Apar tensiuni inerente si, la finalul vacantei, persoana simte ca nu s-a refacut. Ideal ar fi ca planurile atat de Sarbatori, cat si cele legate de noul an sa nu fie foarte mari, lucrurile sa se faca pas cu pas, iar pauzele sa fie mai dese decat o data sau de doua ori pe an.

Semnele oboselii cronice

Sunt cazuri in care se ajunge la un dezechilibru puternic, persoana suferind de sindromul oboselii cronice. Aceasta stare nu este trecatoare, nu e doar efectul unui efort prelungit sau a unei nopti nedormite, ci o stare mult mai grava, care pune in pericol sanatatea si integritatea corporala. Simptome specifice ale oboselii cronice sunt:

•  degradarea severa a memoriei pe termen scurt sau a puterii de concentrare, ducand la reducerea drastica a activitatilor desfasurate anterior in domeniul profesional, scolar, social, familial, personal;

•  sensibilitate la nivelul ganglionilor limfatici axilari sau cervicali;

•  dureri musculare;

•  dureri articulare fara inflamatii sau roseata;

•  dureri noi de cap difuze sau severe;

•  somn neodihnitor;

• dureri ce persista mai mult de 24 de ore dupa un efort.

Unele mame intra în panica daca doctorul de familie nu prescrie o reteta cu cel putin câteva titluri de medicamente, cu scopul de a le trata bebelusul. Unul dintre titluri este musai sa fie de antibiotic, pentru ca mama sa poata sufla usurata. Aceasta gândire este cât se poate de eronata. Antibioticele ar trebui sa fie considerate o solutie ultima pentru tratarea afectiunilor respiratorii, virale si infectioase ale copiilor, în primul an de viata. Administrarea acestora nu tine decât de competenta unui bun doctor de familie sau pediatru. Dar ce ne facem atunci când medicul la care apelam are prestigiul de a da antibitice “din siguranta si pentru a preveni complicatiile ulterioare”?

Raceala nu se tratateaza cu antibiotic!

Multi parinti gresesc atunci când cer singuri antibiotice de la doctorii pediatri, luându-se dupa simtul comun sau sfatul batrânilor. Pentru racelile usoare, chiar daca bebelusului îi curge nasul si are un pic de febra, solutia nu este de a stopa simptomele cu antibioticul. Ceaiul caldut, îndulcit cu lamâie si alte astfel de leacuri comode, precum si tinerea sub control a temperaturii micutului ar trebui sa constituie o prioritate. Este la îndemâna fecaruia sa constate ca administrarea excesiva de antibiotice nu poate duce decât la dezechilibre în alte zone ale micului organism al bebelusului. Sistemul de imunitate al copilului nu este lasat sa “lupte” cu microbii, iar în timp se pot resimti afectiuni secundare ale ficatului, care nu mai reuseste sa tina pasul cu câte antibiotice trebuie sa filtreze.
Este de ajutor ca parintii sa stie ciclul de evolutie al unei simple raceli. De obicei, aceasta debuteaza cu un nasuc care curge, cu tuse si posibil cu febra. În primele 3 pâna la 5 zile, situatia pare sa se înrautateasca- de fapt organismul îsi creeaza anticorpii si se ia la trânta cu boala. Dupa perioada critica, ce înceteaza de regula în a 7-a pâna la a 10 zi, copilul se repune usor pe picioare. Exista totusi situatii clare în care copilului i se administreaza antibiotic, când are o infectie bacteriana secondata racelii, infectie la ureche sau chiar pneumonie. Important este ca pâna la aceste situatii pe care nimeni nu si le doreste, organismul copilului sa nu fi primit în exces antibiotice, pentru a putea reactiona eficient. În caz contrar, copilului i se va prescrie un antibiotic mai “tare”, care poate avea efecte secundare în timp. Daca starea copilului racit se înrautateste dupa a cincea zi, iar febra persita, ar putea fi semne ca bebelusul are o infectie la sinusuri, si este cazul sa se foloseasca “artileria grea” - antibioticele.

Greseli grave de administrare a antibioticelor

Unul dintre falsele mituri legate de antibiotice, este ca administrarea lor face ca bolnavul sa se refaca mai repede, sa se însanatoseasca. Acesta este înca un mit care contribuie la supradoza de antibiotice, în cazul mai ales al racelilor. Mitul nu se confirma, deoarece antibioticele nu pot sa combata infectiile virale. O idee la fel de neinspirata este de a da copilului preventiv tratament cu antibiotic, când acesta este racit, de teama ca raceala sa nu se transforme într-o otita sau o sinuzita. Pe lânga faptul ca se cheltuie bani cu un medicament care nu este necesar, administrarea lui nejustificata poate duce la efecte adverse la bebelusi, de felul diareei sau a reactiilor alergice. Luând un antibiotic atunci când nu trebuie, copilul va dezvolta infectii pe care în mod normal antibioticele le combat, deci va face forme mai grave.
Una dintre greselile uzuale facute de parintii este de a le administra copiilor antibiotice în caz de raceala, dupa care asteapta ca acestea sa combata boala. Dupa ce asteapta 2-3 zile ca antibioticele sa îsi faca efectul, observa ca starea copilului e aceeasi sau chiar mai grava. În acel moment, greseala este de a cere medicului un antibiotic si mai puternic. Când  starea copilului oricum se îmbunatateste, se face confuzia ca medicamentul mai puternic este cauza.

Supradozele de antibiotice maresc puterea bacteriilor

Rezistenta bacteriilor la antibiotice este una dintre problemele mondiale în medicina. Vi s-a întâmplat vreodata ca pentru o infectie la ureche sa trebuiasca mai mult de una-doua pastile de antibiotic? Raspunsul este afrimativ. Acest lucru are loc deoarece primul antibiotic adminisrat întâmpina rezistenta din partea bacteriilor, care s-au modificat si au devenit mai puternice. Atâta vreme cât antibioticele sunt folosite necumpatat si atunci când nu e nevoie, bacteriile devin din ce în ce mai greu de combatut.

De retinut!

1. Nu cereti direct de la medicul de familie sa-i prescrie copilului antibiotic, ci sa-l examineze în vederea descoperirii unui diagnostic corect. Simptomele de “rosu în gât”, bronsita, raceala nu necesita, de obicei, tratament cu antibiotic.
2. Învatati diferenta dintre virus si bacterie! Doar nu îi dati copilului antibiotice atunci când are diaree (gastroenterita), de ce i-ati da atunci când este racit? Infectiile virale comune nu necesita antibiotice.
3. Este bine sa mergeti la doctor de la primele simptome de boala ale copilului, dar nu cereti în exces tratamentul.
4. Dupa ce vi se prescrie justificat antibioticul, urmati tratamentul întocmai si nu refolositi ce a ramas din suspensie.
5. Daca doctorul de familie sau pediatrul nu are destul timp ca sa va explice când si cum se administreaza antibioticele, schimba doctorul sau foloseste alternativ si internetul. S-ar putea ca sursele sa se completeze reusit în scopul unei informari corecte!

 sursa: www.bebemagia.ro